Cea mai mare întreprindere din sectorul uleiurilor și grăsimilor din Moldova a încheiat anul 2025 cu o pierdere netă de 162,6 milioane de lei. Cu un an înainte, Floarea Soarelui înregistrase un profit de 90,5 milioane de lei. În decursul unui singur an, rezultatul financiar al companiei s-a înrăutățit cu peste 253 milioane de lei.

Cu toate acestea, vânzările nu au scăzut. Veniturile întreprinderii au crescut cu 11,3% — de la 1,34 miliarde la 1,5 miliarde de lei. Fabrica a exportat 90% din uleiul de floarea-soarelui produs și întregul volum de ulei de rapiță, precum și a încheiat contracte pentru livrarea produselor ambalate în România și Franța.

Principala problemă nu a fost lipsa cumpărătorilor, ci rentabilitatea procesului de prelucrare. Costul de producție al vânzărilor a crescut cu 13,1% — până la 1,43 miliarde de lei, adică mai rapid decât veniturile. Ca urmare, profitul brut s-a ridicat la aproximativ 64 de milioane de lei, iar rentabilitatea vânzărilor a scăzut de la 5,8% la 4,28%.

Compania menționează în mod explicit în raportul anual riscul unei marje de prelucrare scăzute sau negative: costul de achiziție al materiilor prime și cheltuielile de prelucrare a acestora nu au corespuns întotdeauna prețurilor la care întreprinderea putea vinde produsele finite.

Cu alte cuvinte, Floarea Soarelui a continuat să producă și să exporte ulei, dar marja obținută s-a dovedit insuficientă pentru acoperirea tuturor cheltuielilor.

Numai cheltuielile de distribuție și de administrare au ajuns la aproape 144 de milioane de lei — depășind cu mai mult de două ori profitul brut. Cheltuielile cu vânzarea produselor au crescut de la 62,4 milioane la 78,5 milioane de lei, iar cele administrative — de la 62,9 milioane la 65,2 milioane de lei.

Ca urmare, pierderea operațională a întreprinderii a ajuns la 135,3 milioane de lei. Rezultatul financiar a exercitat o presiune suplimentară: în loc de un profit de 174,3 milioane de lei înregistrat cu un an în urmă, compania a înregistrat o pierdere financiară de 26,8 milioane de lei.

Acest lucru explică trecerea bruscă de la profit la pierdere netă. Problema nu a apărut din cauza opririi producției sau a pierderii piețelor de export, ci din cauza combinației dintre marja redusă a activității principale și deteriorarea rezultatului financiar.

În 2025, Floarea Soarelui a prelucrat 58,6 mii de tone de semințe de floarea-soarelui și a produs 26 mii de tone de ulei de floarea-soarelui. În plus, fabrica a prelucrat 39 mii de tone de rapiță, obținând 17,5 mii de tone de ulei de rapiță.

De asemenea, întreprinderea a produs 22,5 mii de tone de turte de floarea-soarelui și 20,8 mii de tone de turte de rapiță. Aproximativ 17,3 mii de tone de produse au fost îmbuteliate în sticle PET.

Astfel, capacitățile de producție au fost utilizate la maximum, iar produsele și-au găsit cumpărători. Însă ponderea ridicată a exporturilor nu a asigurat, în sine, profitul: întreprinderea vindea mult, dar câștiga insuficient pe fiecare tonă de materie primă prelucrată.

Un alt indicator important este creșterea bruscă a activelor circulante. Volumul acestora a crescut de la 2 miliarde la 2,8 miliarde de lei. Activele totale ale întreprinderii au crescut de la 2,86 miliarde la 3,67 miliarde de lei, adică cu aproximativ 28,4%. Indicatorul de creștere menționat anterior, de 287,3%, nu corespunde cifrelor absolute și reprezintă o eroare evidentă.

Cea mai mare parte a activelor circulante a fost reprezentată de stocuri — aproximativ 1,78 miliarde de lei, precum și de creanțele curente și alte active circulante — aproximativ 886,7 milioane de lei. În același timp, datoriile părților afiliate se ridicau la aproximativ 595,5 milioane de lei.

Alți 136,8 milioane de lei reprezentau investiții financiare curente în părți afiliate. Disponibilitățile de numerar la sfârșitul perioadei de raportare erau nesemnificative — aproximativ 231 mii de lei.

Aceste indicatori nu demonstrează existența unor nereguli sau a unei lipse de finanțare, dar arată unde s-a concentrat o parte semnificativă din resursele întreprinderii: în materii prime, produse finite, decontări și operațiuni cu societățile afiliate, și nu în lichidități disponibile.

Acest lucru este deosebit de important având în vedere că Floarea Soarelui face parte din grupul Trans-Oil. În cadrul adunării generale anuale, acționarii întreprinderii au aprobat o serie de tranzacții majore privind finanțarea grupului. Condițiile detaliate ale acestor operațiuni nu sunt dezvăluite în informațiile publicate de InfoMarket.

Faptul în sine al operațiunilor intragrup reprezintă o practică obișnuită pentru marile holdinguri. Cu toate acestea, pe fondul unei pierderi de 162,6 milioane de lei, parametrii concreți ai acestora capătă o importanță deosebită: valoarea finanțării, ratele dobânzilor, termenele, garanțiile și repartizarea beneficiilor economice între membrii grupului.

Floarea Soarelui numără 1 449 de acționari. Societățile cipriote Amableus Limited și Trezeme Limited, al căror beneficiar final este antreprenorul Vaja Jashi, controlează împreună aproximativ 84,7% din acțiunile întreprinderii. Prin urmare, transparența tranzacțiilor cu părțile afiliate este importantă nu numai pentru evaluarea situației financiare a fabricii, ci și pentru protejarea intereselor acționarilor minoritari.

În ciuda pierderilor, Floarea Soarelui continuă modernizarea procesului de producție. În iulie 2025, întreprinderea a finalizat instalarea echipamentelor de prelucrare a rapiței, cu o capacitate de 1.000 de tone de semințe pe zi. Echipamentul permite producerea zilnică a până la 450 de tone de ulei și 530 de tone de turte.

Printre planurile companiei se numără construirea unui atelier complet automatizat de rafinare a uleiului vegetal, cu o capacitate de 350 de tone pe zi. Proiectul ar trebui să crească producția de produse ambalate și să reducă costul de producție. De asemenea, se prevede construirea unui nou siloz, care va permite reducerea costurilor logistice în sezonul de achiziționare în masă a materiei prime.

Logica economică a acestor proiecte este clară. Prelucrarea mai aprofundată și vânzarea uleiului rafinat ambalat asigură, potențial, o valoare adăugată mai mare decât exportul produselor nerafinate. Capacitățile proprii de depozitare permit alegerea unei perioade mai avantajoase pentru achiziționarea materiilor prime și reducerea costurilor sezoniere legate de depozitarea și transportul acestora.

Însă noile capacități trebuie, în primul rând, să modifice marja de profit a afacerii. Creșterea volumelor de producție nu va rezolva problema dacă costul de producție al prelucrării va continua să crească mai rapid decât prețurile de vânzare.

Acționarii au decis deja să acopere pierderile din 2025 din profiturile viitoare. Întregul profit net pe care întreprinderea îl va obține în 2026 va fi direcționat către compensarea pierderilor din anii anteriori. Nu se vor plăti dividende.

Istoria Floarea Soarelui arată de ce indicatorii de export nu pot fi considerați automat indicatori ai succesului întreprinderii. Fabrica exportă aproape toată uleiul produs, își crește veniturile, investește în noi capacități de producție și intră pe piețele Uniunii Europene cu produse ambalate. Însă, atunci când marja este prea mică, creșterea cifrei de afaceri nu se transformă în profit.

Principala întrebare pentru „Floarea Soarelui” în 2026 este dacă întreprinderea va putea produce și exporta și mai mult ulei. Aceasta a demonstrat deja că este capabilă să facă acest lucru. Întrebarea este dacă fabrica va putea obține un profit suficient din fiecare tonă de produs, va putea reduce cheltuielile și va putea transforma miliardele de lei investite în stocuri și plăți într-un rezultat financiar durabil. //17.07.2026 – InfoMarket.