Dacă inflația a revenit deja în intervalul țintă, de ce BNM continuă să majoreze rata de bază?

Pentru politica monetară, nu contează doar nivelul actual al inflației, ci, în primul rând, nivelul pe care îl va atinge aceasta în următoarele 6–12 luni. Datele din luna iulie sunt încurajatoare, dar nu schimbă fundamental perspectiva. BNM prognozează o accelerare a inflației până la 9,2% în trimestrul IV al anului 2026. Prin urmare, majorarea ratei de bază trebuie privită ca o măsură preventivă, și nu ca o reacție la inflația de 6,34% înregistrată în iulie.

Există riscul ca BNM să combată o inflație determinată în mare măsură de factori externi?

Este o observație corectă și este foarte important să înțelegem că o parte din presiunea asupra prețurilor nu provine din cererea internă, ci din prețurile la energie, alimente și prețurile reglementate. BNM nu poate reduce prețurile la petrol, gaz sau produse alimentare prin intermediul ratei dobânzii de politică monetară. Însă poate influența ceea ce se întâmplă după apariția unui astfel de șoc.

De exemplu, dacă prețurile la energie cresc, prima consecință este un impact direct asupra indicelui prețurilor de consum (IPC). Problema apare atunci când această scumpire începe să genereze efecte de al doilea ordin — creșterea salariilor, majorarea generalizată a prețurilor, accelerarea consumului și a creditării. Tocmai aici politica monetară joacă un rol foarte important.

Care este principalul risc de creștere a inflației în lunile următoare?

În opinia mea, principalul risc constă în combinația dintre șocurile externe și presiunea internă asupra cererii. BNM evaluează contextul extern ca fiind caracterizat în principal de riscuri inflaționiste: prețurile internaționale la produse alimentare au fost revizuite în sensul creșterii, iar prognoza privind gazul natural a fost, de asemenea, ajustată în sensul creșterii.

În același timp, este necesar să se urmărească cu mare atenție dinamica creditării și a consumului. Dacă cererea internă va rămâne suficient de puternică pentru a permite companiilor să transfere rapid costurile crescute asupra consumatorilor, șocurile externe pot căpăta un caracter mai durabil.

BNM prognozează o inflație de 9,2% până la sfârșitul anului. Este acesta un scenariu îngrijorător?

Este un nivel care trebuie luat în serios. Totuși, acest lucru nu înseamnă că inflația a scăpat de sub control. Profilul inflației este important: BNM prognozează un vârf în trimestrul IV al anului 2026, după care inflația va începe să scadă și se va întoarce în intervalul țintă în trimestrul III al anului 2027.

În opinia mea, mesajul principal al prognozei este că procesul de dezinflație se va desfășura mai lent decât am presupus anterior, și nu faptul că economia intră într-o spirală inflaționistă.

Poate inflația să depășească prognoza BNM?

Nicio prognoză macroeconomică nu trebuie privită ca o valoare exactă, ci doar ca un scenariu de bază, bazat pe anumite ipoteze. În acest caz, incertitudinea este mai mare decât de obicei.

Aș acorda mai multă atenție direcției și factorilor care stau la baza prognozei decât ultimei zecimi de punct procentual. Dacă prețurile la energie, alimente sau condițiile externe se vor abate semnificativ de la ipotezele Băncii Naționale a Moldovei, atunci și prognoza inflației se va modifica.

Ce înseamnă majorarea ratei BNM pentru persoanele care au credite?

În primul rând, trebuie menționat că transmiterea efectului politicii monetare nu are loc instantaneu. Creșterea ratei de bază se reflectă treptat pe piața monetară, asupra costului resurselor bancare și, ulterior, asupra ratelor dobânzilor la credite.

Totuși, nu trebuie confundată rata BNM cu rata dobânzii la un credit bancar. Rata dobânzii finală depinde, de asemenea, de costul resurselor, de lichiditate, de riscul de credit, de concurența dintre bănci și de marja fiecărei instituții.

În același timp, trebuie luată în considerare și partea opusă: ratele dobânzilor mai ridicate fac depozitele în lei mai atractive și contribuie la frânarea consumului, ceea ce reprezintă tocmai unul dintre mecanismele prin care politica monetară încearcă să reducă presiunea inflaționistă.

Dar nu există oare riscul ca ratele ridicate ale dobânzii să încetinească prea mult economia?

Acesta este întotdeauna principalul compromis al politicii monetare. Dacă rata dobânzii este prea scăzută, apare riscul ca inflația să devină persistentă. Dacă este prea ridicată și se menține prea mult timp, apare riscul de a frâna investițiile, creditarea și consumul.

În cazul Moldovei, acest echilibru este cu atât mai important cu cât economia este deja relativ slabă. În primul trimestru al anului 2026, PIB-ul a crescut cu doar 0,4% în termeni anuali, conform datelor prezentate de BNM.

Prin urmare, consider că politica monetară trebuie să fie atât de restrictivă cât este necesar pentru a ține sub control inflația, dar nu mai restrictivă decât este necesar.

Când credeți că BNM va începe să reducă rata de bază?

Consider că este încă prea devreme pentru a indica o ședință concretă. BNM va reacționa la date, nu la calendar. Pentru o eventuală relaxare a politicii, trebuie mai întâi să ne asigurăm că presiunea inflaționistă scade în mod sustenabil, iar așteptările inflaționiste rămân ferm ancorate.

Prognoza actuală indică faptul că inflația va începe să scadă după ce va atinge nivelul maxim în trimestrul IV al anului 2026, dar revenirea în intervalul țintă este așteptată abia în trimestrul III al anului 2027. Prin urmare, nu aș construi un scenariu de bază bazat pe o scădere rapidă a ratei dobânzii.

Merită oare să amâne acum oamenii solicitarea unui credit?

Nu cred că există un răspuns universal la această întrebare. Pentru o companie sau o persoană fizică care are un proiect economic solid, decizia nu trebuie luată exclusiv pe baza faptului că rata dobânzii este cu 0,5 puncte procentuale mai mare sau mai mică.

Este mult mai important să se evalueze dacă proiectul generează venituri suficiente pentru a acoperi datoria și cum va face față unei situații în care rata dobânzii va rămâne ridicată pe o perioadă mai îndelungată.