Intervenție istorică pe piața petrolului: statele IEA scot din rezerve 400 de milioane de barili. Principalele scenarii
În perioada în care economia globală era încă afectată de crizele petroliere devastatoare din anii 1970 – care au arătat cât de mare era influența câtorva state producătoare de petrol – a fost creată Agenția Internațională pentru Energie (IEA).
La aproape jumătate de secol distanță, cele 32 de state membre ale IEA au decis să apese „butonul de urgență”, pentru doar a cincea oară în istoria organizației, scrie The Guardian.
Miercuri, IEA a anunțat că 400 de milioane de barili de petrol brut din rezervele de urgență, adică o treime din stocurile guvernamentale ale grupului, vor fi eliberați pentru a calma șocul de pe piața petrolului provocat de războiul dintre SUA și Israel împotriva Iranului. Este cea mai mare eliberare de rezerve din istoria instituției.
Prețul unui baril de petrol s-a cvadruplat între octombrie 1973 și ianuarie 1974, după ce statele OPEC au redus producția. Ulterior a scăzut, pentru ca în 1979 să crească din nou de aproape trei ori, după revoluția iraniană.
De atunci, economia globală a devenit mai puțin dependentă de combustibilii fosili, iar apariția unor noi producători de energie a diversificat sursele de aprovizionare. Totuși, reacția Iranului la Operațiunea „Epic Fury” a lui Donald Trump, care a dus practic la închiderea Strâmtorii Hormuz, a demonstrat cât de vulnerabilă rămâne lumea la fluctuațiile prețului petrolului.
Ca parte a condițiilor de aderare la IEA, statele membre trebuie să dețină rezerve de petrol echivalente cu 90 de zile de importuri nete. În total, aceste rezerve ajung la aproximativ 1,2 miliarde de barili, dintre care aproximativ o treime se află în Rezerva Strategică de Petrol a SUA.
În perioadele de perturbări majore pe piața energiei, aceste stocuri pot fi eliberate – practic puse în vânzare – pentru a asigura aprovizionarea cu petrol acolo unde este necesar.
De la înființarea IEA, în 1974, au existat doar patru alte eliberări coordonate de rezerve strategice, ceea ce subliniază gravitatea actualei crize. Acestea au avut loc:
în 1991, după Operațiunea Desert Storm împotriva Irakului;
în 2005, când uraganul Katrina a redus la jumătate producția de petrol din Golful Mexic;
în 2011, în timpul intervenției NATO în războiul civil din Libia;
în 2022, după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina.
Marea Britanie se numără printre statele care eliberează rezerve, contribuind cu 13,5 milioane de barili.
În cazul Regatului Unit, aceasta înseamnă solicitarea către companiile private care gestionează stocurile în numele guvernului să elibereze petrolul depozitat în diferite locații din țară.
Planurile evidențiază faptul că, deși cooperarea multilaterală este slăbită în multe forumuri globale, în situații de urgență acțiunea colectivă între statele cu interese comune este încă posibilă – chiar dacă unele economii mari, precum China, nu fac parte din IEA.
Ministrul britanic de finanțe, Rachel Reeves, a participat la discuții cu omologii săi din G7 privind planul IEA, iar Statele Unite par dispuse să contribuie, probabil în speranța limitării creșterii prețurilor la combustibili.
Noua eliberare de stocuri depășește cele 182 de milioane de barili introduse pe piață în două etape în timpul războiului din Ucraina.
În trecut, astfel de măsuri au redus de obicei prețul petrolului cu 10–20 de dolari pe baril, însă volatilitatea ridicată a pieței din ultimele zile face dificilă separarea efectului suplimentării ofertei de impactul declarațiilor recente ale lui Donald Trump sau de evoluțiile militare din Orientul Mijlociu.
stirileprotv.ro
