Datoria publică a Moldovei a atins un nivel record. Însă problema principală nu este mărimea acesteia

Datoria publică a Moldovei a ajuns, la sfârșitul lunii august 2026, la 147,73 miliarde de lei – un nou record istoric. De la începutul anului, datoria publică a crescut cu 14 miliarde 952,6 milioane de lei, adică cu 11,3%: de la 132 miliarde 777 milioane la 147 miliarde 729,6 milioane de lei. Față de sfârșitul lunii august 2025, acesta a crescut cu 21 miliarde 986 milioane de lei, adică cu 17,5%: de la 125 miliarde 743,6 milioane de lei. Ponderea datoriei în PIB-ul prognozat a crescut de la 33,9% în urmă cu un an la 38,1%.

Totuși, nu doar valoarea datoriei este importantă. Modificările din cadrul portofoliului de datorii arată că statul devine semnificativ mai sensibil la variațiile ratelor dobânzilor, iar costul serviciului datoriei crește mult mai rapid decât volumul său nominal.

Acest lucru se observă clar în cheltuielile bugetare. În perioada ianuarie-august 2026, Moldova a cheltuit 3,99 miliarde de lei pe dobânzi și comisioane aferente datoriei publice, față de aproximativ 2,65 miliarde de lei în aceeași perioadă a anului 2025. Adică costul serviciului datoriei a crescut cu aproximativ 50,6% pe an. Creșterea principală a fost înregistrată la datoria internă: cheltuielile aferente acesteia au crescut de la aproximativ 1,48 miliarde la 2,73 miliarde de lei, adică cu aproximativ 84,5%. În ceea ce privește datoria externă, creșterea a fost semnificativ mai mică – cu 6,8%: de la 1,18 miliarde la 1,26 miliarde de lei.

Conform metodologiei Ministerului Finanțelor, aici este inclusă nu doar datoria cu rată variabilă, ci și datoria internă cu rată fixă și scadență de până la un an, deoarece aceasta trebuie refinanțată relativ rapid, deja la noile rate de piață.

Tocmai această precizare a Ministerului Finanțelor este importantă. Nu se poate considera că 62,5% din totalul datoriei publice a Moldovei are o rată a dobânzii variabilă – acest lucru ar fi inexact. Ministerul Finanțelor evaluează riscul de dobândă într-un mod mai amplu. În această categorie se încadrează, de fapt, datoria cu rată variabilă, plus datoria internă pe termen scurt cu rată fixă, care trebuie refinanțată în curând. Cu cât ratele de piață sunt mai ridicate în momentul refinanțării, cu atât noua datorie poate fi mai costisitoare.

Pentru acest indicator, Guvernul a stabilit în programul de gestionare a datoriei publice pentru perioada 2026-2028 un prag de 60%. La sfârșitul lunii august 2026, valoarea efectivă a atins 62,5%. Adică, pragul stabilit de strategia de datorie a fost deja depășit.

Și nu este vorba despre o creștere izolată. La sfârșitul anului 2022, indicatorul era de 47,8%, la sfârșitul anului 2023 – 50,8%, în 2024 – 53,5%, iar la sfârșitul anului 2025 – deja 58,3%. Astfel, în mai puțin de patru ani, ponderea datoriei sensibile la modificarea ratelor dobânzilor sau la necesitatea unei refinanțări imediate a crescut cu aproape 15 puncte procentuale sau cu o treime.

În cazul datoriei externe, această evoluție este și mai evidentă, deoarece aici Ministerul Finanțelor prezintă separat obligațiile cu rate fixe și cele cu rate variabile. În iunie 2025, rata fixă reprezenta 52,3% din datoria externă, iar rata variabilă – 47,7%. Până la sfârșitul lunii august 2026, proporția s-a inversat: rata fixă – 45,6%, rata variabilă – deja 54,4%. În termeni absoluți, datoria externă cu rată variabilă a atins aproximativ 2,82 miliarde de dolari. Acest lucru sporește dependența costului serviciului de plată a datoriei externe de variațiile ratelor dobânzilor internaționale.

Datoria internă prezintă o altă particularitate: scadențe relativ scurte. Conform datelor de la sfârșitul lunii august, 95,8% din titlurile de stat luate în calcul de Ministerul Finanțelor în indicatorul de risc corespunzător trebuie rambursate în decursul unui an. Și în acest caz s-a depășit pragul stabilit: programul guvernamental prevede un maxim de 90%.

Cu toate acestea, scadența medie a întregii datorii publice rămâne destul de lungă: 7,7 ani, iar ponderea din totalul datoriei publice care urmează să fie rambursată în următoarele 12 luni este de 33,7%, în condițiile în care limita maximă stabilită este de 35%. Prin urmare, problema nu constă în necesitatea de a rambursa o mare parte din datoria publică totală în viitorul apropiat, ci în dependența ridicată a pieței interne de refinanțarea constantă a titlurilor pe termen scurt.

În același timp, condițiile unei astfel de refinanțări devin mai stricte. Pe parcursul anului 2026, Banca Națională a majorat rata de referință de la 5% la sfârșitul anului 2025 la 9% începând cu 17 septembrie 2026. O rată de referință mai ridicată creează condiții pentru creșterea randamentului titlurilor de stat.

În portofoliul de datorii rămân indicatori care se mențin în limitele stabilite de strategie. Datoria internă reprezintă 39,4% din portofoliul total, la un nivel orientativ minim de 35%, iar datoria externă – 60,6%. Concentrația maximă a datoriei într-o singură monedă străină este de 42,9%, la un nivel limită de 50%. Durata medie până la scadență este de 7,7 ani, la un nivel orientativ minim de 6 ani.

În plus, o parte semnificativă a datoriei externe nu provine de pe piețele comerciale, ci de la organizațiile financiare internaționale: aproximativ 90% din obligațiile externe sunt față de creditori multilaterali. Cei mai importanți sunt FMI, Uniunea Europeană și instituțiile Băncii Mondiale.

Principala schimbare constă în faptul că datoria publică crește odată cu ponderea obligațiilor a căror valoare este sensibilă la ratele dobânzilor sau la necesitatea refinanțării. Acest efect se observă deja în buget: în opt luni, cheltuielile cu serviciul datoriei au crescut cu aproximativ jumătate. Dacă tendința se va menține, pentru buget nu va mai conta doar cât împrumută Moldova, ci și ce parte din veniturile viitoare ale statului va trebui alocată pentru serviciul datoriei deja acumulate. // 29.09.2026 - InfoMarket.