În cei 35 de ani de independență, Moldova a pierdut o parte semnificativă din industria cu care și-a început istoria economică autonomă. În locul acesteia nu a apărut o nouă bază industrială completă, de o amploare comparabilă. În schimb, țara se apropie acum de un alt prag: serviciile reprezintă aproape jumătate din totalul exporturilor moldovenești.

În 2025, Moldova a exportat servicii în valoare de aproximativ 3,22 miliarde de dolari – 46% din totalul exporturilor de bunuri și servicii. Exportul de mărfuri s-a ridicat la 3,78 miliarde de dolari. Diferența dintre exportul de mărfuri și cel de servicii a fost de doar aproximativ 560 de milioane de dolari. Datele oficiale ale Băncii Naționale a Moldovei confirmă exportul de mărfuri în valoare de 3,783 miliarde de dolari, iar potrivit Agenției de Investiții, exportul de servicii în 2025 a fost de aproximativ 3,2 miliarde de dolari.

Aceasta pare a fi o evoluție către o economie postindustrială. Există însă o diferență fundamentală: țările dezvoltate au ajuns la dominarea serviciilor după industrializare. Moldova – după dezindustrializare.

La sfârșitul anilor 1990, producția industrială a țării reprezenta doar 32% din nivelul anului 1989, PIB-ul – 34%, iar investițiile în capitalul fix – 11%. Nu a fost vorba de o tranziție lină de la fabrici la calculatoare, ci de prăbușirea unei părți semnificative a vechiului sistem de producție. În deceniile următoare au apărut noi întreprinderi, în primul rând în industria alimentară, în producția de echipamente electrice și de componente auto, dar țara nu a reușit să-și refacă baza industrială la amploarea de odinioară. Acum, economia pare să încerce să sară peste o parte din această etapă.

Exportul care nu are nevoie de vagoane

Noua economie de export funcționează după alte reguli. Un programator nu are nevoie de un port maritim, un produs digital – de un camion, iar o companie de consultanță – de cale ferată. Pentru o țară mică fără ieșire la mare, acest lucru permite ocolirea unei părți din restricțiile care, în mod tradițional, frânează exportul de mărfuri.

În 2025, soldul pozitiv al comerțului cu servicii a atins aproximativ 1,04 miliarde de dolari. Moldova vinde în străinătate servicii IT, de transport, turistice, profesionale, educaționale și medicale. Numai sectorul IT a generat vânzări de peste 1,05 miliarde de euro, aproximativ 90% din acestea provenind de la clienți străini. De fapt, acesta este deja a doua economie de export.

Contrastul este deosebit de evident pe fondul comerțului cu mărfuri, al cărui deficit a atins, în 2025, conform datelor BNS, 7,14 miliarde de dolari. Însă problema nu ține doar de mărimea deficitului. O parte semnificativă a exporturilor de mărfuri din Moldova se află în continuare mai aproape de începutul lanțului de producție decât de sfârșitul acestuia.

Vindem semințe, nu întregul lanț valoric

Conform datelor BNS, cea mai mare categorie de mărfuri exportate în 2025 a fost reprezentată de semințele oleaginoase și fructe – 15,5% din totalul exporturilor de mărfuri. Mașinile și echipamentele electrice au reprezentat 15,1%, legumele și fructele – 11,4%, cerealele și produsele derivate din acestea – 8%. Uleiurile vegetale au reprezentat doar 3,1%.

În primul trimestru al anului 2026, ponderea semințelor oleaginoase și a fructelor a crescut deja la 21,3% din exportul de mărfuri. Vânzarea semințelor de floarea-soarelui, dacă piața mondială oferă un preț bun, nu este în sine un lucru rău. Problema este alta: ce parte din valoarea adăugată potențială reține Moldova în țară, dacă exportă materii prime și nu produse rezultate din prelucrarea ulterioară a acestora?

În cazul cerealelor, acest lucru este și mai evident. Numai în perioada iulie-august 2026, Moldova a exportat 378,2 mii de tone de grâu, în valoare de aproximativ 1,4 miliarde de lei. În același timp, de la începutul anului până la 26 august, țara a exportat 16,4 mii de tone de făină și a importat aproape aceeași cantitate – 15,7 mii de tone. Cu toate acestea, exportul de făină a adus 87,1 milioane de lei, iar importul a costat 120,7 milioane de lei. Prețul mediu al făinii importate a fost de 7,69 lei pe kilogram, față de 5,30 lei pentru cea exportată.

O comparație directă ar fi incorectă în acest caz: Moldova exportă în principal făină în loturi mari pentru uz industrial, în timp ce importurile constau mai mult din produse ambalate, mai scumpe. Tocmai între aceste etape se generează valoarea adăugată – prelucrarea, ambalarea, sortimentul, marca, distribuția și locul pe raftul magazinului.

În economia tradițională, Moldova încă vinde prea des începutul lanțului de producție. În noua economie a serviciilor, a învățat deja să vândă rezultatul final.

Iar cea mai scumpă resursă pleacă singură

Dar noul model are un punct slab. Pentru economia serviciilor, resursa principală devine omul, iar tocmai pe acesta Moldova îl pierde de zeci de ani.

Între recensămintele din 2014 și 2024, populația țării s-a redus cu 13,6%, iar numărul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani – cu 38,5%. Ponderea populației în vârstă de muncă a scăzut de la 64,7% la 55,7%. Acestea sunt datele Biroului Național de Statistică.

Nu toate aceste fenomene sunt consecințe ale emigrației: populația îmbătrânește, natalitatea scade, iar declinul natural al populației se menține. Totuși, migrația rămâne unul dintre principalii factori ai scăderii populației. În 2023, soldul migrațional negativ a fost de 32,6 mii de persoane, iar persoanele cu vârste cuprinse între 20 și 39 de ani au reprezentat aproximativ 39% dintre emigranți.

Prejudiciul economic al unui astfel de exod nu poate fi măsurat doar prin numărul celor care au plecat. Țara pierde investițiile deja realizate în educația și formarea persoanei respective, impozitele pe care aceasta le-ar fi plătit în viitor, consumul, experiența profesională și activitatea antreprenorială. Economia țării gazdă primește un angajat, o parte semnificativă din costurile de formare a căruia au fost suportate de Moldova.

În același timp, nu există statistici fiabile care să permită afirmarea faptului că, în ultimii ani, pleacă în principal cetățenii mai înstăriți. În schimb, structura pe vârste confirmă o problemă mai importantă pentru economie: exodul afectează generațiile cele mai active din punct de vedere economic.

Pe fondul deficitului de forță de muncă, Moldova începe să atragă forță de muncă din străinătate. La sfârșitul anului 2025, în țară erau înregistrați peste 21,5 mii de străini și apatrizi din peste 130 de state, dintre care aproximativ 16 mii aveau drept de ședere temporară. În același timp, autoritățile menționează în mod direct lipsa de personal din anumite sectoare ca fiind unul dintre motivele simplificării mecanismelor de atragere a forței de muncă străine.

Logica economică este clară. O parte dintre lucrătorii moldoveni pleacă acolo unde munca lor este mai bine remunerată, iar deficitul de personal din țară sporește nevoia de lucrători din străinătate.

Prin urmare, pentru economie nu mai contează doar numărul celor plecați și al celor sosiți, ci și ce fel de capital uman pierde țara și ce fel de capital uman este capabilă să rețină sau să atragă.

Postindustrială – sau pur și simplu mai puțin industrială?

Cum să numim actuala transformare a economiei moldovenești? Deindustrializarea și postindustrializarea pot părea similare din punct de vedere statistic: ponderea industriei scade, iar cea a serviciilor crește. Însă, în primul caz, țara își pierde capacitățile de producție, iar în al doilea – trece la activități cu o productivitate și o valoare adăugată mai mari.

Moldova combină deocamdată ambele procese. Ea exportă volume mari de grâu și semințe oleaginoase, lăsând o parte din valoarea adăugată potențială altor economii. În același timp, vinde deja servicii în valoare de miliarde de dolari, unde resursa principală o reprezintă cunoștințele. Și, totodată, pierde o parte semnificativă din oamenii care ar trebui să creeze această nouă economie.

Pentru dezvoltare nu este nevoie să alegem între o fabrică și o companie IT. Moldova are nevoie atât de lanțuri de producție mai lungi, cât și de un export mai complex de servicii.

În primele decenii de independență, țara a pierdut o parte semnificativă din capitalul industrial de odinioară. Acum, capitalul uman devine cel mai important.

Și dacă înainte problema consta în faptul că Moldova exporta prea des materii prime în loc de produse finite, acum apare o versiune mai costisitoare a aceleiași probleme – exportarea omului în loc de produsul muncii sale.

Creșterea ponderii serviciilor la 46% din exporturi arată că a apărut deja posibilitatea de a construi un alt model economic. Totul va depinde însă de capacitatea țării de a păstra pe plan intern nu doar o valoare adăugată mai mare din grâu și semințe, ci și oamenii capabili să creeze această valoare. // 25.09.2026 – InfoMarket.