Povestea concesiunii aeroportului din Chișinău părea să se fi încheiat deja cu o victorie pentru stat. Contractul cu Avia Invest a fost reziliat, aeroportul a revenit sub administrarea statului în 2023, iar încercarea companiei Komaksavia, afiliată fostului concesionar, de a obține de la Moldova sute de milioane de euro a eșuat în cadrul arbitrajului internațional.

Cu toate acestea, procesul penal privind cazul concesionării aeroportului creează o nouă situație juridică în această chestiune. În cursul procesului – în "pledoaria sa finală" –, fostul ministru al Economiei, Valeriu Lazăr, a atras atenția judecătorilor asupra faptului că cererile acuzării de a declara nule studiul de fezabilitate tehnico-și contractul de concesiune din 30 august 2013, precum și cererea de a-i declara vinovați pe foștii funcționari care au participat la pregătirea concesiunii, sunt cel puțin suspecte. Eventuala admitere a acestora de către instanță – în ansamblu – va oferi "pe tavă" fostului concesionar premise juridice aproape ideale pentru a iniția, în instanțele internaționale, un proces de revizuire a hotărârii instanțelor civile moldovenești privind rezilierea contractului de concesiune, cu toate consecințele care decurg din aceasta, inclusiv cele de natură financiară pentru stat.

În dosarul privind concesiunea aeroportului sunt judecate opt persoane, printre care fostul prim-ministru Iurie Leancă, fostul ministru al Economiei Valeriu Lazăr, precum și foști funcționari ai Agenției Proprietății Publice și ai aeroportului. Procuratura solicită pentru șase dintre acuzați câte șase ani de închisoare, pentru ceilalți doi – câte cinci ani, precum și despăgubiri în valoare de peste 392 de milioane de lei în favoarea statului. Inculpații nu își recunosc vinovăția. Sentința urmează să fie pronunțată pe 30 noiembrie 2026.

La prima vedere, diferența dintre rezilierea unui contract și declararea acestuia ca fiind nul poate părea o formalitate juridică. În practică, consecințele pot fi fundamental diferite din cauza contradicțiilor conceptuale dintre cele două. Rezilierea înseamnă încetarea valabilității unui contract care anterior avea forță juridică; altfel, instanțele judecătorești nu ar fi avut temeiuri pentru a recunoaște legalitatea deciziei Agenției Proprietății Publice (APP) privind rezilierea unilaterală a contractului de concesiune a activelor Aeroportului Internațional din Chișinău. Anularea înseamnă, în schimb, că motivele pentru încheierea acestuia au fost ilegale încă de la început; prin urmare, conform legislației civile, părțile revin la situația inițială. Atunci se pune inevitabil problema sorții bunurilor și a fondurilor investite de-a lungul anilor de executare a contractului.

Până în prezent, poziția statului s-a bazat pe faptul că concesionarul a încălcat condițiile contractului, ceea ce a permis rezilierea concesiunii și revenirea aeroportului în administrarea statului. Prin urmare, concesionarul nu avea, cel puțin, dreptul moral de a solicita vreo despăgubire, iar din punct de vedere juridic perspectivele în această privință sunt foarte "neclare". Dacă însă instanța va stabili că, contractul a fost nul încă de la început, din vina unor înalți funcționari din guvern și din cadrul APP, precum și cu încălcarea procedurii stabilite (tocmai în acest sens se înscrie cererea acuzării de a declara nul studiul de fezabilitate), adică nu din vina concesionarului, situația se va schimba radical și, în mod evident, nu în favoarea statului.

Aici apare un potențial risc patrimonial și financiar pentru stat, reprezentat de APP și de Întreprinderea de Stat Aeroportul Internațional Chișinău. Conform datelor prezentate de Valeriu Lazăr în instanță, comisia de monitorizare a Agenției Proprietății Publice a confirmat anterior investițiile Avia Invest în modernizarea aeroportului în valoare de aproximativ 87 de milioane de euro. În cazul în care contractul va fi declarat nul, fostul concesionar ar putea încerca să se prevaleze de această circumstanță pentru a formula pretenții privind rambursarea valorii investițiilor realizate, inclusiv a obiectivelor restituite statului. Posibilitatea satisfacerii acestor pretenții va depinde de temeiurile juridice ale acestora și de probele prezentate.

Suma menționată de 87 de milioane de euro nu reprezintă o datorie stabilită a Moldovei. Recunoașterea nulității contractului nu implică, în sine, obligația statului de a plăti această sumă din bugetul de stat; cu toate acestea, apar riscuri financiare serioase pentru întreprinderea de stat Aeroportul Internațional Chișinău. Justificarea unei eventuale despăgubiri va depinde de legislația aplicabilă, de investițiile confirmate și de alte circumstanțe legate de executarea contractului.

În 2022, Tribunalul de Arbitraj de la Stockholm a respins pretențiile societății Komaksavia Airport Invest Ltd, care deținea 95% din Avia Invest. Compania solicita fie continuarea executării contractului de concesiune, fie plata unei despăgubiri de 883,7 milioane de euro pentru presupusa expropriere a investiției. În plus, au fost formulate pretenții legate de veniturile pierdute. Tribunalul de arbitraj a concluzionat că nu are competență în această cauză, întrucât Komaksavia nu a demonstrat existența unei investiții protejate de un acord internațional relevant.

În februarie 2025, Curtea de Apel din Stockholm a respins încercarea Komaksavia de a obține anularea hotărârii arbitrale. Astfel, Moldova a obținut un rezultat favorabil în litigiul internațional apărut în legătură cu încetarea concesiunii.

Litigiul internațional anterior se referea la încetarea concesiunii și la presupusa expropriere. Declararea nulității contractului în sine poate ridica o altă întrebare: care sunt consecințele patrimoniale în cazul în care un contract, executat timp de aproape zece ani, este declarat nul încă de la momentul încheierii, nu din vina concesionarului, ci din vina funcționarilor publici?

Paradoxul acestei povești constă în faptul că, prin eforturile Guvernului, Moldova a recuperat deja aeroportul prin rezilierea contractului de concesiune, recunoscut de instanță ca fiind legal într-un litigiu civil, și a câștigat un litigiu internațional cheie. În același timp, acuzarea în dosarul privind concesiunea, reprezentată de un reprezentant al Procuraturii Anticorupție în numele aceluiași stat, încearcă să demonstreze ilegalitatea mecanismului prin care aeroportul a fost cedat în concesiune și să obțină o hotărâre a unei alte instanțe într-un dosar penal privind declararea nulității aceluiași contract. Iar acest lucru ar putea readuce în discuție problema consecințelor patrimoniale ale concesiunii. Dacă acest lucru va implica obligații financiare suplimentare pentru stat va depinde de conținutul hotărârii judecătorești, de temeiurile juridice ale eventualelor pretenții și de evaluarea acestora de către instanțe. // 20.10.2026 – InfoMarket.