Moldova ar putea atrage investiții în valoare de 200–500 de milioane de euro pentru construirea unui complex rezidențial de lux, a unui centru comercial și a unui hotel de cinci stele aparținând unui lanț internațional. Cu toate acestea, potențialul investitor din Asia se așteaptă să primească gratuit terenul necesar pentru construcție, iar în țară nu există încă un mecanism de acordare a unor astfel de facilități. Acest lucru a fost comunicat de Natalia Bejan, directoarea Agenției de Investiții. Însă, dincolo de cifrele atractive, apare o întrebare de principiu: de ce statul ar trebui să acorde gratuit terenul pentru un proiect comercial, dacă alți investitori îl achiziționează din fonduri proprii?
Potrivit Nataliei Bejan, o astfel de practică există în alte țări, inclusiv în statele Uniunii Europene. Investitorul operează cu investiții cuprinse între 200 de milioane și 500 de milioane de euro, dar se așteaptă să primească terenul gratuit. În același timp, nici denumirea companiei, nici terenul concret, nici structura de finanțare a proiectului nu au fost făcute publice. Adică, deocamdată este vorba despre o investiție potențială.
În sine, acordarea terenului în condiții preferențiale nu contravine neapărat intereselor economice ale statului. Un astfel de sprijin poate fi justificat dacă investitorul creează capacități de producție, locuri de muncă, venituri din export sau infrastructură, a căror rentabilitate economică depășește valoarea bunului acordat. Însă, pentru aceasta, este necesar un calcul care să arate ce anume primește statul în schimbul renunțării la valoarea de piață a terenului.
În cazul de față, este vorba în principal de imobile comerciale. Se preconizează ca apartamentele de lux să fie vândute cumpărătorilor, spațiile comerciale să fie închiriate, iar hotelul să ofere servicii contra cost. Toate acestea pot genera venituri fiscale, crea locuri de muncă și extinde oferta pe piață. Însă aceste avantaje sunt caracteristice practic oricărui proiect imobiliar de amploare. Ele nu explică, însă, de ce statul ar trebui să participe la finanțarea acestuia prin propriile active funciare.
Este de remarcat faptul că, Natalia Bejan a recunoscut că nu este ușor să se evalueze efectul economic direct al unui astfel de proiect, inclusiv impactul său asupra exporturilor. Printre argumentele în favoarea investițiilor, ea a menționat dezvoltarea mediului urban și apariția serviciilor hoteliere de înaltă clasă. Cu toate acestea, aceste avantaje trebuie încă comparate cu valoarea terenului de stat pe care investitorul speră să îl obțină.
Cu atât mai mult cu cât în Moldova se derulează proiecte comparabile ca amploare. Să luăm, de exemplu, Satul German, pe care antreprenorul Ceslav Ciuhrii îl construiește prin intermediul companiei Regata Imobiliare. În 2023, el estima bugetul total al proiectului la 260 de milioane de euro, dintre care 100 de milioane de euro erau destinate infrastructurii și obiectivelor sociale. Pe o suprafață de aproximativ 80 de hectare sunt prevăzute clădiri rezidențiale, spații comerciale, o școală, o grădiniță și un spital. În 2025, aici s-a deschis hotelul ibis Styles al grupului internațional Accor, investițiile declarate în acesta ridicându-se la 12 milioane de euro. Iar în septembrie 2026, dezvoltatorul a anunțat un parteneriat cu compania internațională Nhood pentru construirea unui centru comercial.
Diferența fundamentală constă în faptul că investitorul a achiziționat singur terenul pentru Satul German. Potrivit lui Ciuhrii, inițial a cumpărat loturi mici de la proprietari privați, apoi a achiziționat terenul de la bancă și a asigurat, pe cheltuiala proprie, rețelele de utilități pentru teritoriu. Astfel, nu este vorba doar de o dezvoltare rezidențială, ci de un proiect complex comercial și de infrastructură, comparabil cu oferta potențialului investitor asiatic. Însă, într-un caz, investitorul a achiziționat terenul de pe piață, iar în celălalt, potențialul investitor se așteaptă să îl obțină gratuit.
Există în Moldova și un alt exemplu de implicare a statului într-un proiect investițional de amploare – Arena Chișinău. În 2018, statul a alocat pentru acest proiect 69,2 hectare de teren, deși pentru construcția complexului erau destinate aproximativ 10 hectare. Proiectul a fost realizat sub forma unui parteneriat public-privat, statul angajându-se să ramburseze partenerului privat costul construcției. Conform rezultatelor auditului Curții de Conturi, publicate în martie 2026, costurile totale de construcție, ținând cont de facilitățile fiscale și vamale, s-au ridicat la aproximativ 1,2 miliarde de lei. Totuși, terenul nu a fost transferat gratuit în proprietatea investitorului privat. Complexul sportiv și de agrement nu poate fi comparat direct cu un ansamblu rezidențial comercial; cu toate acestea, această experiență arată de ce, atunci când se pun la dispoziție active de stat, este important să se evalueze nu numai volumul declarat al investițiilor, ci și obligațiile viitoare ale statului, valoarea avantajelor acordate și randamentul economic real.
Se pune problema condițiilor egale de concurență. Dacă un dezvoltator imobiliar cumpără terenul la prețul pieței, iar altuia i se acordă gratuit un activ similar, cel de-al doilea beneficiază de un avantaj care nu are legătură cu calitatea proiectului sau cu eficiența investiției. Valoarea terenului poate influența în mod semnificativ costul de construcție, rentabilitatea și prețurile finale. Prin urmare, decizia de a acorda un astfel de avantaj afectează nu numai finanțele publice, ci și concurența pe piața imobiliară.
În același timp, suma investițiilor preconizate nu constituie, în sine, un motiv suficient pentru acordarea unei facilități. Suma declarată de 200-500 de milioane de euro reprezintă volumul preconizat al investițiilor, nu veniturile statului. O parte semnificativă a fondurilor va fi alocată lucrărilor de construcție, materialelor, echipamentelor și altor cheltuieli, iar după vânzarea imobilelor, investitorul se așteaptă să-și recupereze investițiile și să obțină profit. Pentru a evalua beneficiul public, este necesar să se cunoască valoarea terenului, veniturile fiscale preconizate, numărul de locuri de muncă, volumul infrastructurii predate spre folosința publică și termenele de realizare a proiectului.
Există și o latură juridică. Codul Funciar al Moldovei face distincția între terenurile din domeniul public și cele din domeniul privat al statului și al autorităților locale. Terenurile din domeniul public nu pot fi înstrăinate, iar dispunerea asupra terenurilor din domeniul privat este reglementată de procedurile stabilite. În același timp, transferul gratuit al terenului în proprietate și acordarea dreptului de folosință asupra unui teren reprezintă mecanisme juridice diferite. În orice caz, decizia de a acorda avantaje unui anumit investitor comercial trebuie să respecte legislația privind proprietatea publică, concurența și ajutoarele de stat.
Sunt posibile și alte modele de cooperare: închirierea pe termen lung, dreptul de construire, licitația pentru realizarea unui proiect de investiții sau acordarea de facilități în schimbul îndeplinirii unor obligații concrete. Astfel de variante pot permite statului să păstreze controlul asupra activului sau să prevadă restituirea avantajelor acordate, în cazul în care investitorul nu își îndeplinește angajamentele. Însă și acestea necesită condiții transparente, o evaluare independentă a terenului și acces egal pentru potențialii participanți.
Dacă statul ia în considerare posibilitatea de a acorda gratuit terenuri pentru construirea de locuințe de lux, centre comerciale și hoteluri, acesta trebuie să explice ce beneficiu public suplimentar va obține în schimb și de ce condiții similare nu pot fi accesibile altor investitori. În caz contrar, principalul avantaj competitiv riscă să nu mai fie eficiența afacerii, ci posibilitatea de a negocia cu statul condiții speciale. // 14.10.2026 - InfoMarket.