Datoria publică a Moldovei crește, iar costurile de serviciu ale acesteia devin din ce în ce mai mari. La sfârșitul lunii septembrie 2026, statul datora creditorilor 150,36 miliarde de lei – cu 17,58 miliarde de lei, sau 13,2%, mai mult decât la începutul anului. În 2025, serviciul datoriei publice a costat bugetul 4,27 miliarde de lei, iar pentru 2026 sunt deja prevăzute 6,51 miliarde de lei. Aceasta reprezintă o creștere de 52,5% față de cheltuielile efective din anul trecut, iar suma menționată se referă doar la dobânzi și comisioane, fără rambursarea principalului datorat. În același timp, randamentul noilor titluri de stat pe piața internă a depășit 12% pe an. Statul continuă să-și majoreze împrumuturile, dar tot mai multe fonduri trebuie alocate pentru serviciul datoriilor acumulate anterior. Cu cât noile împrumuturi devin mai scumpe, cu atât mai puțină libertate rămâne pentru bugetele viitoare.
Conform datelor Ministerului Finanțelor, la sfârșitul anului 2025, datoria publică totală se ridica la 132,78 miliarde de lei, din care 80,78 miliarde reprezentau obligații externe, iar 51,99 miliarde – obligații interne. Până la sfârșitul lunii septembrie 2026, datoria externă a crescut la 90,18 miliarde de lei, iar cea internă – la 60,18 miliarde. În nouă luni, datoria publică externă a crescut cu 11,6%, iar cea internă – cu 15,7%. Crește mai rapid tocmai acea parte a datoriei ale cărei noi plasamente costă în prezent statul deosebit de mult.
Inițial, în bugetul pe 2026, pentru serviciul datoriei publice erau prevăzute 6,17 miliarde de lei. Cu toate acestea, în urma ajustării din septembrie, cheltuielile au crescut cu încă 342,8 milioane de lei (cu 5,6%) – ajungând la 6,51 miliarde. Acestea sunt cifrele planificate, în timp ce 4,27 miliarde de lei pentru anul 2025 reprezintă cheltuielile efective. Cu toate acestea, comparația arată cât de semnificativ crește costul serviciului datoriei prevăzut în buget.
Datoria internă devine deosebit de sensibilă. La licitația din 3 noiembrie, randamentul obligațiunilor de trezorerie cu scadența la 182 de zile a fost de 11,63% pe an, iar cel cu scadența la 364 de zile – de 12,61%. Încă din 15 octombrie, titlurile similare erau plasate la 11,07% și, respectiv, 11,70%. Astfel, în doar câteva săptămâni, costul noilor împrumuturi a crescut cu 0,56 și, respectiv, 0,91 puncte procentuale.
Începând cu 5 noiembrie, Banca Națională a Moldovei a majorat rata de bază la 11% pe an. Decizia vizează limitarea inflației, dar, în același timp, este însoțită de o scumpire a finanțării în economie. Rata de bază influențează randamentul titlurilor de stat.
Problema este agravată de structura datoriei interne. La sfârșitul lunii septembrie, din cele 60,18 miliarde de lei ai datoriei interne, 47,52 miliarde reprezentau obligații pe termen scurt – adică aproape 79%. Astfel, crește dependența finanțelor publice de accesul regulat la piața împrumuturilor. Cu cât sunt mai multe obligații care trebuie rambursate sau refinanțate pe termen scurt, cu atât bugetul este mai sensibil la modificările ratelor dobânzilor.
Amploarea riscului poate fi ilustrată printr-un calcul simplu. Dacă statul refinanțează 10 miliarde de lei din obligațiile anuale la o rată cu un punct procentual mai mare decât cea anterioară, cheltuielile suplimentare cu dobânzile pe an se vor ridica la aproximativ 100 de milioane de lei. În cazul unei creșteri a ratei cu trei puncte procentuale, suma ajunge deja la 300 de milioane. Acest exemplu de calcul arată cât de repede scumpirea împrumuturilor poate spori presiunea asupra bugetului.
Datoria publică externă are o altă structură. O parte semnificativă a creditelor acordate de organizațiile financiare internaționale este acordată pe termen mai lung și în condiții diferite de cele ale împrumuturilor de pe piața internă. Cu toate acestea, aici persistă riscurile valutare și de rată a dobânzii.
Dar ce câștigă economia în schimbul creșterii datoriei? Fondurile împrumutate pot fi justificate dacă sunt direcționate către infrastructură, sectorul energetic, modernizarea întreprinderilor și alte proiecte capabile să asigure creșterea economică și venituri suplimentare la buget. Însă, dacă noile credite sunt utilizate în principal pentru finanțarea nevoilor bugetare curente, dependența de împrumuturi se poate accentua.
Rezultatele auditului Curții de Conturi sunt revelatoare. În 2025, Moldova a obținut 12,2 miliarde de lei sub formă de împrumuturi publice externe. Din acestea, 9,3 miliarde de lei, adică 76%, au fost direcționați către susținerea bugetului de stat, iar doar 2,9 miliarde de lei, adică 24%, către proiecte de investiții. Cu alte cuvinte, pentru fiecare leu din împrumuturile externe direcționate direct către investiții, au fost alocați peste trei lei din finanțarea totală a bugetului prin împrumuturi.
Cu alte cuvinte, cea mai mare parte a împrumuturilor externe nu este legată de proiecte concrete de investiții. Curtea de Conturi atrage atenția asupra riscului ca datoria externă să se transforme dintr-un instrument de dezvoltare economică într-un mecanism de finanțare a nevoilor bugetare.
O altă contradicție a ieșit la iveală odată cu ajustarea bugetului din septembrie. Inițial, pentru anul 2026 erau prevăzute cheltuieli de capital în valoare de 11,4 miliarde de lei, inclusiv peste 3 miliarde de lei pentru investiții de capital în proiecte individuale. Cu toate acestea, finanțarea proiectelor din surse externe a fost redusă cu 959 de milioane de lei, din cauza subutilizării preconizate a fondurilor până la sfârșitul anului. Aceasta reprezintă 8,4% din cheltuielile de capital planificate inițial, deși reducerea se referă doar la proiectele cu finanțare externă. În același timp, cheltuielile pentru serviciul datoriei publice au crescut cu 343 de milioane de lei, adică cu 5,6% – de la 6,17 miliarde la 6,51 miliarde de lei.
Este revelator faptul că statul nu reușește să utilizeze o parte din finanțarea prevăzută pentru dezvoltare, în timp ce cheltuielile pentru serviciul datoriilor acumulate trebuie majorate.
Concomitent, deficitul bugetar pentru anul 2026, după ajustarea din septembrie, a crescut de la 20,9 miliarde la 23,07 miliarde de lei, ajungând la aproximativ 5,95% din PIB. Statul intenționează să cheltuiască mult mai mult decât va încasa sub formă de venituri și subvenții. Diferența trebuie finanțată, inclusiv prin noi împrumuturi. În același timp, o parte din fondurile atrase este utilizată pentru rambursarea datoriei acumulate anterior.
Situația amintește oarecum de comportamentul financiar al unui împrumutat privat care contractează un credit de consum, apoi unul nou – pentru a-l rambursa pe cel anterior, iar apoi încă unul – pentru a-l achita pe al doilea. Formalmente, acesta își poate îndeplini la timp obligațiile timp de ani de zile. Însă, treptat, o parte din ce în ce mai mare din veniturile sale se duce pe dobânzi, iar posibilitățile de a-și reduce datoria sau de a investi în propria dezvoltare devin din ce în ce mai reduse.
Finanțele publice sunt mai complexe. Statul dispune de venituri fiscale, de o bază economică și de posibilitatea de a conduce o politică bugetară. În plus, refinanțarea datoriei este o practică obișnuită pentru multe țări și, în sine, nu indică o insolvabilitate financiară. Cu toate acestea, capcana datoriei poate apărea și fără o amenințare imediată de neplată: atunci când noile împrumuturi devin din ce în ce mai scumpe, iar o parte semnificativă din veniturile viitoare este deja destinată îndeplinirii angajamentelor asumate anterior.
În cele din urmă, sustenabilitatea finanțelor publice este determinată nu numai de capacitatea de a obține un nou împrumut, ci și de cât de eficient sunt utilizate fondurile împrumutate. Dacă acestea asigură creșterea economică și majorarea veniturilor bugetare, statul beneficiază de posibilități suplimentare de a-și onora datoria. Însă, dacă noile împrumuturi sunt direcționate în principal către acoperirea cheltuielilor curente și rambursarea obligațiilor anterioare, apare riscul unei "capcane a datoriei", în care o parte din ce în ce mai mare a resurselor bugetare se îndreaptă către creditori, și nu către dezvoltarea țării.
În prezent, Moldova continuă să-și achite datoria publică. Însă creșterea acesteia și scumpirea noilor împrumuturi ridică întrebarea privind ponderea viitoarelor venituri bugetare care va trebui alocată plăților către creditori și cât de multe fonduri vor rămâne după aceea pentru dezvoltarea economiei. //11.11.2026 – InfoMarket.