Sistemul de subvenții agricole din Moldova a acumulat datorii comparabile cu aproape două bugete anuale ale fondului de specialitate. La 1 noiembrie 2025, datoriile față de producătorii agricoli au ajuns la 3,03 miliarde de lei. Nu mai este vorba de o întârziere temporară a plăților, ci de un decalaj structural între sprijinul promis de stat și posibilitățile reale ale bugetului.
În perioada 2023–2024, Agenția pentru Intervenții și Plăți în Agricultură a gestionat 3,1 miliarde de lei, precum și 250 de milioane de lei alocați pentru compensarea pagubelor cauzate de catastrofe naturale. În această perioadă au fost depuse 15 874 de cereri de subvenții. Aproximativ 97% dintre acestea au fost considerate conforme cu cerințele — în valoare totală de 3,4 miliarde de lei, sumă care depășește de peste patru ori finanțarea disponibilă.
Astfel, statul a acceptat și a aprobat cererile fără a dispune în prealabil de fondurile necesare pentru plata acestora. Angajamentele vechi se reportau în perioadele următoare și limitau posibilitățile de finanțare a unor noi investiții. În consecință, subvenția a încetat să mai fie un instrument previzibil de sprijin și s-a transformat, pentru fermieri, într-o așteptare a plății fără un termen clar.
Auditul Curții de Conturi a evidențiat, de asemenea, probleme legate de calitatea gestionării fondurilor. Alocarea fondurilor s-a realizat fără indicatori clari de eficacitate și fără o evaluare completă a rezultatelor socio-economice. În 14 din cele 17 cereri verificate pentru subvenții în avans s-au constatat abateri de la procedurile interne. În dosarele a nouă fermieri, în valoare de 7 milioane de lei, lipseau rapoartele privind stadiul lucrărilor, însă cererile de finanțare au fost acceptate pentru plată. Au fost înregistrate, de asemenea, cazuri de dublă finanțare a unor investiții.
Problemele sunt agravate de lipsa personalului. La AIPA lucrează 93 de persoane, în condițiile în care efectivul aprobat este de 160 de posturi. În 19 din cele 22 de dosare verificate, termenul stabilit de 60 de zile pentru examinarea plăților post-investiționale a fost depășit, iar întârzierile au variat între 87 și 385 de zile.
Organizațiile de fermieri solicită deja corectarea bugetului pentru anul 2026, suplimentarea fondului agrar, achitarea datoriilor istorice și abia după aceea lansarea de noi programe de finanțare. Aceste cerințe arată că problema nu constă doar în mărimea fondului, ci și în modelul în sine: statul își asumă obligații mai repede decât este capabil să le îndeplinească.
Fără limitarea volumului cererilor acceptate la resursele bugetare reale, datoriile se vor reproduce anual. Iar fără evaluarea rezultatelor, este imposibil să se înțeleagă care subvenții sporesc cu adevărat productivitatea, exporturile și sustenabilitatea exploatațiilor agricole, și care doar distribuie bani.
Sprijinul de stat pentru agricultură are sens doar atunci când este previzibil. O subvenție aprobată, dar neplătită, nu ajută fermierul să investească. Ea nu face decât să transfere problema financiară de la bugetul de stat la întreprindere. //20.07.2026 – InfoMarket.